Armata de Teracota

Armata de Teracota

19 martie 2018 Capodopere ale lumii 0 51

China, anul 210 – 209 î.Hr.

Aproximativ 8099 de statui din teracotă, întruchipând ostași chinezi și cai, în mărime naturală, au fost descoperite în anul 1974 în apropierea cavoului împăratului chinez Shi Huangdi, lângă orașul Xian. Se presupune că această armată trebuia să-și însuțească suveranul în lumea cealaltă. Fermierii din zonă au găsit întâmplător acest mormânt, în timpul executării unor lucrări de foraj, la est de muntele Lishan.

Împăratul Shi Huangdi (anii 259 – 210 î.Hr.) a supus toate împărățiile Chinei Antice, creând, în anul 221 î.Hr., primul imperiul chinez. Tot din ordinul lui a fost construit Marele Zid Chinezesc.

Legendara urmată de teracotă, numită așa după materialul din care sunt confecționate statuile, a fost descoperită întâmplător de către țăranii chinezi, în timpul construirii unui sistem local de irigație. Numărul exact al statuilor nu este cunoscut. Estimativ se vorbești despre 7 până la 9 mii de artefacte. Fiecare ostaș și este făcut din lut ars, acoperit cu o compoziție specială și vopsit. Un soldat de teracotă cântărește 135 de kg, iar calul de teracotă 200 de kg.

Armata ostașilor de teracotă este alineata și gata de luptă, aflându-se în cavouri paralele, la distanță de 1,5 km de mormântul împăratului, care la rândul său, se găsește la distanță de 33 km de orașul Xian. Cavourile cu adâncime de la 4 până la 8m reprezintă actualmente un muzeu, care a început să primească vizitatori încă din anul 1979. Alte expoziții au fost accesibile doar începând cu anul 1994.

Siluetele ostașilor sunt adevărate opere de artă, fiind executate manual, utilizând diverse metode. Fiecare statuie are trăsături individuale, diferă chiar și expresiile fețelor. Tehnologia  confecționării figurinelor era următoarea: ele erau sculptate, apoi arse, ulterior se acopereau cu o glazură organică specială și numai după aceea erau vopsite.

Ostașii se deosebeau între ei în funcție de rang(ofițeri, soldați) și după arme(sulițe, arbalete, săbii). În cavou au mai fost descoperite și două care de bronz, fiecare fiind compus din aproximativ 300 de detalii. La fiecare car sunt înhămați câte patru cai, ale căror harnașamente  conțin elemente de aur și argint.

Arheologii au descoperit că ostașii de teracotă din China ascund mesaje codificate. Ei au observat că figurile acestora corespund cu forma a 10 caractere din alfabetul chinez. Conform teoriilor existente, celebra armata ar putea conține mesaje secrete, care sar ascunde în ordinea în care au fost aranjați ostașii, în expresiile lor faciale, chiar și în numărul zalelor din armura fiecărui.

La scurt timp după moartea împăratului, cavoul lui a fost prădat de hoți care au incendiat mormântul. Ca rezultat, acoperișul sa dărâmat, îngropând armata de teracotă în solul umed, unde se conservă timp de 2.000 de ani.

Armata de Teracotă – Compoziție

Chiar în timpul primelor săpături, cercetătorii au observat că stratul exterior al statuilor se degradă foarte repede, în contact cu aerul. Arheologul Heinze Lanholsa de la Universitatea din Munchen, spunea că imediat după dezgropare, statuile începeau să se usuce foarte repede, iar peste numai cinci minute, vopseaua se cojea deja. Acest fenomen se petrecea din cauza diferenței umidității relative. Pentru a înțelege mai bine dinamica fenomenului, cercetătorii au analizat compoziția chimică a statuilor. Sa descoperit că instabilitatea vopsirii este condiționată de faptul că soluția organică, folosită pentru acoperirea acestor obiecte, înainte de a fi pictate, și-a schimbat compoziția, cât timp statuile au stat îngropate în solul umed. În contact cu aerul, substanța respectivă se usucă, după care se cojește împreună cu vopseaua.

Pentru a evita degradarea statuilor, a fost propusă o tehnologie specială de conservare.

Săpăturile continuă și în prezent, dar nu se cunoaște exact câți ostași de teracotă ar mai fi îngropați în solul din apropierea cavoului.

Datorită valorii istorice deosebite, în 1987, mausoleul Qinshihuangdi și armata sa de teracotă declarate, de UNESCO, patrimoniu cultural universal.

Voteaza acest articol
1
0

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *