Dacă vei avea ocazia să te plimbi vreodată prin pădurea Rambouillet, din apropierea Parisului, și vei zări un animal care seamănă cu un cangur, să știi că mintea nu îți joacă feste.
De aproape 50 de ani, în această pădure din Franța trăiesc nestingheriți aproximativ 150 de canguri, o priveliște cu totul neobișnuită în Europa.
Cangurii pitici (sau canguri Bennett) care își fac veacul în pădurea Rambouillet sunt urmașii unui grup mic de animale care au fost aduse în anii ’70 în rezervația zoologică din satul Emance, situat în apropiere.
La un moment dat, câteva animale au evadat prin găurile din gardul rezervației și nu au mai fost prinse niciodată. De zeci de ani, cangurii trăiesc în sălbăticie, iar specialiștii cred că în pădurea Rambouillet se găsesc astăzi în jur de 150 de exemplare.
Certificate care atestă prezența cangurilor
În pădure, cangurii au adăpost și hrană, nu au dușmani naturali de care să se teamă, iar climatul european nu pare să le pună probleme. De fapt, cea mai mare amenințare la adresa acestor creaturi sunt mașinile care trec prin zonă.
Chiar dacă a trecut aproape jumătate de secol de când „locuiesc” în zonă, cangurii din pădurea Rambouillet sunt încă înconjurați de o aură de mit, chiar și în rândul localnicilor.
Să nu mai vorbim de angajații companiilor de asigurări auto, care se lasă foarte greu convinși că mașinile clienților lor au fost avariate de canguri. De aceea, primăria din Emance le eliberează localnicilor certificate prin care atestă prezența acestor animale în zonă.
Pentru a preveni accidentele, pe drumurile care trec prin Rambouillet au fost montate indicatoare rutiere galbene cu siluete de cangur pe ele, asemănătoare cu cele din Australia.
Deși îi avertizează pe șoferi cu privire la prezența cangurilor în zonă, mulți cred că este vorba de o glumă.
Probabilitatea de a observa un cangur în pădurea Rambouillet este mai mare dimineața sau după apus, dar chiar și atunci animalele se feresc de oameni.
Cu toate acestea, experții dau asigurări că grupul de canguri este în creștere, la zeci de mii de kilometri distanță de Tasmania, habitatul lor natural.
