Deși începuse ca oricare altă zi pentru locuitorii din New England, o parte din America de Nord și Canada de astăzi, ziua de 19 mai a anului 1780 avea să le rămână în minte, pentru tot restul vieții lor, ca ziua în care „aproape” că a venit sfârșitul lumii.
Totul a început, conform consemnărilor vremii, în jurul orelor 10:00 dimineața, când cerul a devenit complet negru, luna a apărut pe cer de un roșu aprins, florile s-au ofilit iar animalele domestice s-au ascuns pe unde au putut din calea întunericului.
Numeroase rânduri ale martorilor oculari înregistrate în jurnale, poezii și cărți descriu panica care a cuprins întreaga regiune până a doua zi, când neobișnuitul întuneric a trecut, iar soarele a răsărit din nou. Doar câteva dintre acestea:
Samuel Williams, din Massachusetts, SUA: “Păsările au cântat cântecul de seară și au dispărut. Obiectele nu puteau fii observate decât de la o distanță foarte mică, fiecare lucru din jur avea un aspect întunecat de noapte.”
Abraham Davenport, Connecticut: „Nu sunt convins că ziua judecății se apropie, dar dacă mă înșel și nu există niciun motiv de amânare… mă bucur că am ales tot timpul să fac lucruri bune și să îmi văd de treaba mea.”
De asemenea și renumitul poet John Greenleaf Whittier a consemnat această zi de neuitat printr-un poem publicat în 1873 în volumul “Operele complete ale lui John Greenleaf Whittier”
Secole mai târziu, oamenii de știință s-au tot întrebat ce ar fi putut să cauzeze misteriosul fenomen. Teorii precum eclipsă de soare, erupții vulcanice, un meteorit sau o furtună puternică, s-au tot auzit în lumea cercetătorilor și a pasionaților de mistere de peste ocean, însă niciuna nu pare a stat în picioare. Conform lui Thomas Choularton, profesor la Universitatea din Manchester, a declarat că nu există nicio înregistrare în arhive a vreunei activității vulcanice și nici o eclipse de soare în anul 1780.
Recent, în 2008, Universitatea din Missouri anunță că a găsit dovezi ale unor incendii masive de pădure care ar fi avut loc în 1780, în Canada, și sugerează că acestea ar fi putut fi cauza întunericului din New Englend.
„Modelele inelelor de pe trunchiul unui copac spun o poveste. Le putem compara cu niște artefacte ecologice. Știm cum să le citim, astfel încât putem spune când a existat un incendiu sau a avut loc o secetă.”, a declarat Erin McMurry, asistent de cercetare al universității.
Pornind de la acești copaci, autorii cercetării cred că focurile au produs coloane groase de fum, care în combinație cu ceața au afectat condițiile atmosferice pe o rază de sute de km în acele zile și ar fi puuta produce întunericul observat de oameni.
Însă, nu toți îmbrățișează această explicație, unii istorici consideră faptul că locuitorii acelor vremuri știau să facă deosebirea dintre un fum provenind de la un incendiu și un întuneric cauzat de un alt fenomen. Mai mult, susțin că aici nu putem vorbi de o psihoză în masă, ca în cazul altor fenomene petrecute de-a lungul timpului, și asta deoarece în acea vreme nu exista niciun mijloc de comunicare între oameni (radio, telegraf, etc), și ar fi imposibil ca atâția cetățeni răspândiți pe o rază atât de mare să considere acea zi ca fiind neobișnuită și nimeni să nu o descrie ca un fenomen cauzat de un incendiu.